Oamenii care se lasă conduşi de inimile lor sunt consideraţi „romantici”, iar cei care sunt călăuziţi mai mult de mintea lor sunt consideraţi „pragmatici”.
În realitate avem nevoie atât de inimă, cât şi de minte pentru a avea o viaţă echilibrată. Te-ai întrebat vreodată cum ar fi vieţile noastre dacă ne-am folosi doar creierul şi nu ne-am folosi deloc inima? Fără emoţie, nimic palpitant… pe scurt – nimic. Este adevărat că asta ar însemna şi o viaţă fără inimi zdrobite.
De obicei, când suferim din dragoste, ne promitem solemn că nu vom lăsa să se mai întâmple acest lucru vreodată. Acesta este momentul în care ne lăsăm creierul să preia controlul.
Dar asta se întâmplă până ne îndrăgostim din nou. Ce contează dacă ai parte şi de puţină suferinţă din când în când? Ne reaminteşte doar că suntem cu toţii oameni şi că nu suntem invincibili.
Şi atunci când ai inima zdrobită, reţine faptul că nu dragostea te-a rănit, ci acţiunile altei persoane. Deci, nu da vina pe inimă! Îndrăzneşte să iubeşti din nou!
Heart and mind
People who are driven more by their hearts are considered “romantics” and the ones who prefer the brain instead of emotions of the heart are considered “pragmatics”.
Actually, we need both heart and brain in order to have a balanced life. Have you ever wondered what would our lives be like if we only use our brains and don’t use our hearts at all? No emotion, no thrilling, nothing. It’s true that this would also mean no heart breaking.
Usually when we have a heartbreaking we promise ourselves we won’t let it happen to us again. It is the moment we let our brain take control.
But this happens until we fall in love again. So what we have a little suffering now and then? It helps us remember we are all humans and we are not invincible.
DREAMS COME TRUE 